Ai primit un cireș cadou sau te-ai hotărât să pui unul în grădină și nu știi dacă să-l plantezi acum, cât să-l uzi și ce întreținere cere? În rândurile de mai jos punem față în față variantele de pom, momentele de plantare și felul în care îl îngrijești, ca să nu muncești de două.

Pom înalt sau variantă pitică: cum alegi tipul de pom înainte de plantare

Aici se fac cele mai multe greșeli: omul visează un copac mare, cu umbră, dar are o curte mică sau un colț de gazon lângă terasă., invers, pune un pom pitic la marginea grădinii și apoi se plânge că nu dă umbră.

Un cireș viguros, pe portaltoi de tip sălbatic, ajunge ușor la 7-8 metri și are coroana largă. E pentru curți mari sau pentru gospodării la țară, unde nu deranjează dacă îți atinge cablul de curent sau îți umple totul de frunze toamna. Distanța față de casă și de vecini trebuie gândită bine, ca să nu te trezești cu ramuri peste acoperiș.

Varianta pitică sau de talie mică, altoită pe portaltoi slab viguros, rămâne pe la 3-4 metri. E pentru grădini de oraș, pentru curți înguste sau pentru cine vrea să poată culege fructele din picioare, fără scară. Umbra e mai mică, dar lucrările de tăiere și culesul sunt mult mai ușoare.

Am văzut de multe ori pomi plantați „unde a rămas loc” între garaj și gard. La acest arbore fructifer nu merge așa. Pentru un exemplar viguros, lasă de regulă 5-6 metri până la următorul pom; pentru unul pitic, 3-4 metri pot fi suficienți. Altfel, coroanele se sufocă între ele și aerul nu mai circulă, ceea ce aduce boli.

Mai e un detaliu pe care lumea îl uită: multe soiuri nu sunt autofertile. Asta înseamnă că au nevoie de un alt pom compatibil prin apropiere pentru a lega bine fructele. Fie pui tu doi pomi, fie știi sigur că vecinul are deja unul la 20-30 de metri.

Plantare de toamnă vs plantare de primăvară la cireș: când duci mai ușor pomul la groapă

Momentul în care bagi rădăcina în pământ contează aproape la fel de mult ca soiul. În România, plantarea de toamnă și cea de primăvară sunt ambele folosite, dar nu se potrivesc la fel în toate zonele.

Locul potrivit pentru pom și ce verifici înainte

Specia asta iubește soarele plin. Pune pomul într-o zonă în care bate soarele cel puțin 6 ore pe zi. În zonele joase, unde se adună ceața și frigul, florile pot îngheța ușor primăvara, deci evită fundul de vale sau colțurile unde stagnează aerul rece.

Solul ideal este unul mijlociu, care drenează bine apa, nici nisipos, nici foarte argilos. Dacă după o ploaie mai serioasă apa băltește mai mult de o zi, ai nevoie de drenaj sau de o mică ridicătură de teren, altfel rădăcinile pot putrezi. Stratul de pământ afânat, fertil, ar trebui să meargă măcar la 40-50 de centimetri adâncime.

  • verifică unde bat soarele și vânturile reci
  • uită-te după fire electrice, acoperișuri și garduri apropiate
  • sapă o groapă de probă și vezi cum arată solul pe la 40 cm
  • notează distanțele până la alți pomi sau construcții
  • gândește dinainte accesul cu roaba și furtunul

Cum pregătești groapa și când e mai potrivit în funcție de zonă

La plantarea de toamnă, răsadurile intră în pământ după ce au căzut frunzele, dar înainte să înghețe solul. Avantajul este că rădăcinile încep ușor să se regenereze încă din iarnă, iar primăvara pomul pleacă în vegetație mai repede. E varianta preferată în multe zone de deal și în sud, unde iernile nu sunt foarte aspre.

Plantarea de primăvară se potrivește mai bine în zone cu ierni lungi și reci sau acolo unde solul se îmbibă puternic cu apă la topirea zăpezii. Se face după dezgheț, dar înainte să pornească frunzele. Răsadurile cu rădăcină nudă se țin câteva ore într-o găleată cu apă înainte de plantare, ca să se hidrateze rădăcinile.

Groapa ar trebui să fie puțin mai mare decât balotul de rădăcini, cam 50x50x50 cm pentru un pom obișnuit. Pământul scos se amestecă cu compost sau cu gunoi de grajd bine descompus, dar îngrășământul nu se pune direct pe rădăcini, ci se acoperă cu un strat de pământ curat.

Când așezi pomul, uită-te la locul unde a fost altoit: îngroșarea aceea de pe tulpină trebuie să rămână clar deasupra solului. Dacă îl îngropi, portaltoiul poate prelua creșterea și te trezești, în timp, cu altceva decât ai cumpărat. Strânge bine pământul în jurul rădăcinilor, calcă ușor, apoi udă cu o găleată mare de apă, chiar dacă solul pare umed.

Udarea la pom tânăr față de pom bătrân: de câte ori pui furtunul

Mulți se miră că pomul plantat „a murit” după o vară fierbinte, dar când întrebi cât de des l-au udat, răspunsul e ba „în fiecare zi câte puțin”, ba „doar când mi-am adus aminte”. Nici una, nici alta nu sunt variante bune.

În primii doi ani după plantare, rădăcinile nu sunt încă adânci. Atunci, udarea regulată contează cel mai mult. Vara, la caniculă, e mai bine să uzi rar, dar cu multă apă, decât des și cu câte o stropire de suprafață. O udare serioasă înseamnă să pătrundă apa în adâncime, spre 30-40 de centimetri.

Un truc simplu: sapă un mic inel, un fel de farfurie în jurul pomului, ca apa să nu fugă. Apoi lasă furtunul să curgă încet până când solul e bine îmbibat. Repetat o dată pe săptămână, în perioadele foarte calde, ajută rădăcinile să coboare în profunzime. Apa băltită permanent lângă trunchi dăunează, nu ajută.

La un arbore matur, de regulă rădăcinile au ajuns deja destul de adânc și se descurcă mai bine cu perioadele de secetă. La astfel de pomi se intervine cu udare doar în veri foarte secetoase sau în anii în care vrei o recoltă cât mai bună, în special în perioada de creștere a fructelor. Două-trei udări adânci, la interval de câteva săptămâni, sunt în general suficiente.

Mulcirea solului, adică acoperirea lui cu paie, tocătură de crengi sau frunze bine zvântate, ajută mult la păstrarea umidității. Stratul acesta nu se lipește de tulpină, se lasă câțiva centimetri liberi, ca să nu se mențină umezeală direct pe coajă.

Întreținerea minimă și întreținerea de livadă: de câtă grijă are nevoie, de fapt, acest pom

Un proprietar de casă la oraș vrea, de obicei, un pom care să nu-i ceară toată primăvara. Un gospodar cu livadă vrea recoltă, producție constantă și pomi longevivi. Același arbore poate fi îngrijit foarte diferit în cele două situații.

Întreținerea minimă înseamnă câteva lucruri clare: tăieri de formare în primii ani, ca să ai o coroană aerisită și acces la ramuri, scurtarea sau eliminarea crengilor rupte sau care se freacă între ele și aplicarea unui strat de var pe trunchi iarna, pentru a proteja coaja de crăpăturile provocate de soarele puternic pe ger.

O dată pe an, toamna sau la început de primăvară, poți adăuga în cercul de sub coroană compost sau gunoi de grajd bine fermentat, îngropat ușor în sol. Îngrășămintele foarte puternice, puse în grabă, mai ales cu mult azot, pot da frunziș luxuriant, dar rod slab.

În livadă, lucrurile se duc mai departe: tăieri de fructificare regulate, tratamente fitosanitare pentru boli precum monilioza sau pentru dăunători, adunarea frunzelor și ramurilor bolnave și arderea lor, ca să nu rămână sursă de infecție. Aici e momentul în care ajută mult un sfat de la un pomicultor sau de la fitofarmacie, mai ales când alegi produsele pentru stropiri.

Dacă vezi frunze care se răsucesc, pete pe fructe sau ramuri care se usucă din vârf, nu amâna verificarea. Cu cât intervii mai devreme, cu atât ai șanse mai mari să oprești problema. La nevoie, un specialist poate veni la fața locului să spună concret ce boală sau ce insectă ai în grădină.

  • pom foarte bătrân, cu ramuri groase de tăiat la înălțime
  • uscări subite pe bucăți mari de coroană
  • coajă crăpată, scursori sau ciuperci la baza trunchiului
  • atac puternic și repetat de boli sau dăunători
  • nevoie de reformare totală a coroanei

Acestea sunt situațiile în care, de regulă, nu strică deloc să chemi un pomicultor cu experiență, măcar pentru o evaluare și câteva tăieri cheie. Ce strici într-o oră cu fierăstrăul poate dura ani să repari, dacă se mai poate.

Întrebări frecvente

La ce distanță pun un astfel de pom față de casă sau anexe?

În general, lasă minimum 3 metri pentru un exemplar de talie mică și 5-6 metri pentru unul viguros. Gândește-te și la coroană, și la rădăcini, și la faptul că, în timp, ramurile pot atinge acoperișul sau cablurile.

Când începe să facă fructe un pom din specia asta?

De regulă, pomii altoiți intră pe rod după 3-5 ani de la plantare, în funcție de soi, portaltoi și îngrijire. Dacă după 6-7 ani nu vezi deloc fructe, merită verificat dacă ai polenizator compatibil și dacă tăierile nu au fost făcute prea drastic.

Merge plantat și în zone cu veri foarte secetoase?

Da, dar trebuie ales un loc cu sol mai adânc și pus accent pe udările din primii ani și pe mulcirea solului. În zonele aride, plantarea de toamnă ajută rădăcinile să se prindă mai bine înainte de prima vară fierbinte.

Un pom din felul acesta nu se grăbește, dar, dacă ii dai loc, lumină și câțiva ani de atenție, ajunge să fie punctul fix al grădinii. Multe lucruri se mai schimbă prin casă, dar umbra sub care mănânci primele fructe coapte rămâne aceeași.

Recomandările de mai sus au caracter general și se bazează pe condițiile obișnuite de grădină din România. Pentru soiuri anume, probleme de boli sau lucrări de tăiere complexe, cere sfatul unui inginer agronom, pomicultor sau al specialiștilor de la o fitofarmacie.