Te-ai întors de la piață cu un Gutui (Cydonia oblonga) în ghiveci, ai promis familiei că la toamnă mâncați deja compot din curtea voastră și acum te uiți la hârleț întrebându-te de unde începi. Hai să vedem, pas cu pas, unde îl pui, cum îl plantezi și ce îngrijire îi trebuie ca să prindă bine rădăcini.
Pom singuratic sau mini-livadă: unde are rost să pui un Gutui
Alegerea locului hotărăște cam jumătate din reușită. Acest pom are nevoie de soare plin măcar 6 ore pe zi, altfel vei avea frunze frumoase și fructe puține. În curțile de la țară se pune de multe ori la marginea grădinii de legume, aproape de gard.
Dacă ai o curte mică, un singur pom pus la 2,5-3 m de casă, gard sau alee este suficient. Are coroană mai compactă decât un măr, dar tot ajunge la 3-4 m înălțime și lățime, așa că nu-l înghesui lângă alți pomi sau deasupra cablurilor.
Într-o mini-livadă ori la țară, între pomi e bine să lași cam 3-4 m, iar între rânduri 4-5 m. Mulți îl bagă la grămadă cu meri și peri, apoi se miră că nu se usucă repede iarba dedesubt și apar boli. Aerisirea contează, mai ales în zonele umede.
La sol, nu e atât de pretențios ca un cais, dar nici nu îi place apa băltită. Cel mai bine merge într-un pământ luto-nisipos (nici clei, nici nisip de râu), afânat, cu drenaj bun. Dacă ai teren greu, argilos, merită să faci o groapă mai mare și să aduci pământ mai bun amestecat cu mraniță de grajd bine descompusă.
Plantat toamna sau primăvara: ce alegi pentru pomii tineri
În practică, alegi între două scenarii: îl pui în pământ la final de toamnă, după ce cade frunza, sau aștepți primăvara devreme, înainte să pornească în vegetație. Ambele variante pot merge, dar nu pentru oricine.
Dacă ești la câmpie sau într-o zonă cu ierni mai blânde, plantarea de toamnă prinde foarte bine. Pământul e încă dezghețat, umed, rădăcina apucă să se așeze și primăvara pornește mai repede. În zonele cu ierni aspre și vânt puternic, mulți preferă primăvara, ca să nu riște înghețuri fără zăpadă care usucă puietul.
Ce îți trebuie pentru plantare
Nu ai nevoie de o jumătate de magazin de bricolaj. De regulă ajung:
- hârleț, cazma și o sapă mică
- o găleată sau două de mraniță ori compost bine descompus
- un tutore de lemn de 2-2,2 m și o bandă moale de legat
- o găleată pentru apă
- foarfecă de grădină pentru rădăcinile rupte
Pașii de bază la plantare
- Sapă groapa cam de 60x60x60 cm și pune deoparte pământul bun din stratul de sus.
- Amestecă pământul scos cu mraniță sau compost; nu pune îngrășăminte chimice direct pe rădăcină.
- Bate tutorele la marginea gropii, pe partea dinspre care bate cel mai des vântul.
- Așază pomul astfel încât punctul de altoire să rămână cu câțiva centimetri deasupra solului și rădăcinile să fie răsfirate natural.
- Umple groapa cu amestecul pregătit, tasează ușor cu piciorul, udă bine cu 1-2 găleți de apă și formează un mic lighean la bază, ca să rețină apa.
Legarea de tutore se face lejer, cu o bandă lată sau o bucată de cauciuc, nu cu sârmă care rănește scoarța. În zonele cu ierni reci, merită să mulcești baza cu un strat de frunze, paie sau iarbă uscată, dar fără să acoperi trunchiul direct.
Îngrijire de la an la an: diferența dintre un pom lăsat în voia lui și unul îngrijit
Mulți pun pomul, îl udă primele două săptămâni și apoi îl lasă în seama ploii. Se prinde și așa, dar fructele ajung mici, deformate, iar bolile apar mai repede. Îngrijirea nu e complicată, dar trebuie să fie constantă.
În primii 2-3 ani contează cel mai mult apa. Dacă nu plouă, udă la 7-10 zile vara, cu 2-3 găleți, direct la bază. Mai bine o udare temeinică decât câte puțin în fiecare zi. La pomii maturi, udatul se face doar în perioadele de secetă lungă și în special în iunie-iulie, când fructele se dezvoltă.
Primăvara, după dezgheț, poți împrăștia la baza coroanei 1-2 găleți de compost sau mraniță și să o încorporezi ușor cu sapa. Îngrășămintele chimice pentru pomi se folosesc cu măsură și conform etichetei, mai ales dacă vrei fructe pentru copii.
Tăierile fac diferența între un pom încărcat de fructe accesibile și unul care se rupe la prima iarnă cu zăpadă grea. În primii ani se face tăiere de formare, ca să obții o coroană aerisită, cu 3-4 ramuri principale bine repartizate. Ulterior, se trece la tăieri de fructificare, adică scurtezi și rărire ramurile care au rodit, îndepărtezi uscăturile și lăstarii care se încrucișează.
La boli și dăunători, problemele cele mai frecvente sunt petele pe frunze și pe fructe (rapăn) și brunificarea, putrezirea fructelor (monilioză). Tratamentele se fac cu produse specifice pentru pomi fructiferi, respectând dozele și momentele din instrucțiunile producătorului. Ajută mult și igiena: adună frunzele și fructele bolnave căzute pe jos și nu le lăsa iarna sub pom.
Soi altoit din pepinieră sau pom din sâmbure: ce câștigi și ce pierzi
Aici se desparte lumea în două tabere. Unii vor neapărat pom crescut din sâmbure, „de-al casei”, alții merg direct la pepinieră după soi altoit. Ambele variante pot avea farmecul lor, dar rezultatul și timpul până la fructe sunt foarte diferite.
Un pom crescut din sâmbure e un mic experiment. Îl poți semăna toamna direct în grădină sau primăvara, după stratificare, și îl urmărești an de an cum crește. Nu ai însă nicio garanție ce fructe vei obține: pot fi mai mici, mai tari, mai acre sau foarte puține. De obicei intră pe rod mai târziu decât unul altoit.
Un soi altoit cumpărat din pepinieră sau magazin de specialitate îți oferă informații clare: perioada de coacere, mărimea fructelor, rezistența la boli. În plus, intră pe rod mai repede, la 3-4 ani de la plantare, dacă e îngrijit cât de cât corect. Diferența de preț față de un puiet oarecare se recuperează repede prin producție.
Dacă vrei o singură plantă în curte pentru gospodărie, orientarea spre un soi altoit merge aproape de fiecare dată mai bine. Varianta din sâmbure rămâne pentru cine are mult loc, timp și curiozitate, nu pentru cine speră la borcane pline în 2-3 ani.
Când te descurci singur și când e mai bine să chemi ajutor la acest pom
Plantarea unui pom e o lucrare perfect de făcut în regim DIY, într-o sâmbătă cu vreme bună. La fel și udatul, mulcirea, fertilizarea moderată și rărirea fructelor dacă observi că sunt prea multe pe ramură și se pot rupe.
Lucrurile se complică la tăieri mai serioase și la boli. Dacă nu ai mai format coroane de pomi, merită să chemi o dată un pomicultor sau un vecin priceput să îți arate direct în pom ce și cum se taie. Ce ne scriu des cititorii este că le e frică „să nu taie prea mult”, și ajung să nu taie aproape nimic, iar ramurile se îndesesc.
La boli grave, cum este focul bacterian, unde ramurile se usucă brusc, frunzele rămân atârnate ca arse și vârfurile se curbează, nu improviza. Anumite boli sunt reglementate, iar răspândirea lor poate afecta și livezile din jur. În astfel de cazuri cere sfatul unui inginer horticultor sau al unei fitofarmacii din zonă.
Ce poți face singur, indiferent de experiență, este să observi pomul. Dacă de la un an la altul fructele devin tot mai puține, frunzele se pătează devreme sau apar crăpături adânci în scoarță, nu aștepta încă trei ani „să vedem dacă își revine”. Cu cât ceri mai repede o opinie avizată, cu atât sunt mai mari șansele să îl salvezi.
Întrebări frecvente
Când se plantează cel mai bine acest pom fructifer?
La câmpie și în zone cu ierni blânde, toamna, după căderea frunzelor, prinde foarte bine. În zone reci sau cu vânt puternic, e mai sigură plantarea primăvara devreme, când solul permite să sapi și mugurii încă nu au pornit.
Cât de repede intră pe rod un pom altoit cumpărat din pepinieră?
În general, dacă este plantat corect și udat în primii ani, un exemplar altoit începe să rodească la 3-4 ani de la plantare. Producția crește treptat și ajunge la un vârf după 7-10 ani, în funcție de soi și îngrijire.
Are nevoie de polenizator sau rodește și singur?
Multe soiuri sunt parțial autofertile, adică leagă fructe și singure, dar producția crește vizibil când există în apropiere și alți pomi înfloriți în aceeași perioadă. Într-o curte mică, un singur exemplar bine îngrijit poate asigura totuși fructe pentru gospodărie.
Un pom plantat cu gândul la copii și nepoți te obligă un pic să încetinești ritmul și să te uiți altfel la ani: nu doar după salariu și rate, ci și după cum crescut el de la o primă frunză până la prima găleată de fructe coapte.
Recomandările de mai sus sunt generale și adaptate climatului din România. Fiecare pom reacționează diferit în funcție de sol, expunere și soi; pentru probleme de boli sau tratamente, cere sfatul unui inginer agronom, horticultor sau al specialiștilor dintr-o fitofarmacie.
