Ai primit un puiet de Ulm (Ulmus minor) sau ai văzut la pepinieră un copac mare, gata format, dar nu știi ce presupune plantarea și îngrijirea lui. Înainte să sapi groapa, merită să vezi ce spațiu cere, cum se prinde mai bine și ce muncă ai de făcut în primii ani. Aici le punem cap la cap, pas cu pas.
Unde are rost un Ulm (Ulmus minor) și unde nu se potrivește deloc
În mintea multora, ulmul e doar un copac mare de pe marginea drumurilor. În grădină privată, însă, trebuie să te întrebi din start dacă ai loc pentru el. Vorbim de un arbore care, matur, poate ajunge la 20-25 m înălțime și cu o coroană generoasă.
Dacă ai o curte mică, de cartier, cu casă aproape de gard, un ulm poate deveni prea mult: umbrește tot, acoperă panourile solare, ajunge în firele de curent. În astfel de spații, un arțar de talie mică sau un păr decorativ sunt, de obicei, variante mai prietenoase.
În schimb, Ulm (Ulmus minor) are locul lui perfect în curți largi, la marginea satelor sau în grădini de peste 600-700 mp. Merge foarte bine:
- solitar, ca pom de umbră, la distanță bună de casă
- în aliniament, pe marginea unei alei sau a unui drum de acces
- în spatele grădinii de legume, ca ecran verde înalt
- în zone cu sol ușor calcaros, unde alte specii se chinuie
Un criteriu simplu: dacă nu poți păstra măcar 7-8 m între trunchi și casă, rețea electrică sau vecini, mai bine cauți altă specie. Rădăcinile de ulm sunt viguroase și nu vrei să le ai lipite de fundație peste 20 de ani.
Puiet mic sau copac mare din pepinieră – ce alegi la plantare
La magazinul de plante sau în pepinieră, ai de obicei de ales între un puiet mic, la 1-2 ani, și un copac serios, de 3-4 m înălțime. Ambele opțiuni sunt bune, dar pentru oameni diferiți.
Puietul mic, la rădăcină nudă sau în ghiveci, e pentru cei cu răbdare și buget mai strâns. Costă orientativ 30-80 lei, în funcție de mărime, și se prinde, în general, mai ușor. Trebuie însă protejat, udat și păzit de mașini de tuns iarba sau de copii care se agață de el.
Copacul mare din pepinieră, cu balot sau în container, poate sări de 200-300 lei și chiar mult peste, în funcție de grosimea trunchiului. Îl aleg proprietarii care vor umbră mai repede sau vor să dea imediat volum unei curți goale. E mai scump, dar îți scurtează așteptarea cu câțiva ani buni.
La Ulm (Ulmus minor), diferența practică e asta: puietul mic se adaptează mai bine la solul tău, dar îl vezi mare abia după 6-8 ani; copacul mai mare îți arată din prima cum va arăta coroana, dar are nevoie de o groapă serioasă, ancorare cu țăruși și udări regulate în primii 2-3 ani.
Pașii de plantare pe care să nu-i sari
Indiferent ce alegi, plantarea corectă face diferența. Procedura de bază arată cam așa:
- Alege un loc luminos, cu soare măcar jumătate din zi, și marchează punctul unde va fi trunchiul.
- Sapă o groapă de cel puțin două ori mai lată decât balotul sau sistemul de rădăcini și puțin mai adâncă.
- Afânează pământul de pe fund, amestecându-l cu compost sau pământ de frunze, dar fără îngrășământ chimic la contactul direct cu rădăcina.
- Montează 1-3 țăruși solizi, bătuți în afara balotului, ca să poți ancora trunchiul, mai ales la copacii mari.
- Așază copacul astfel încât zona de trecere dintre trunchi și rădăcini să rămână exact la nivelul solului, fără să îl îngropi mai adânc.
- Completează cu pământ, tasând ușor cu piciorul pe măsură ce umpli groapa, ca să nu rămână goluri de aer.
- Udă bine, de două ori la rând, astfel încât apa să ajungă în profunzime, și pune un strat de mulci (frunze, tocătură de crengi, scoarță) de 5-7 cm.
Nu îngropa gâtul rădăcinii mai jos decât era în pepinieră. Mulți fac asta crezând că ajută, dar, în timp, lemnul de la bază poate putrezi și copacul devine sensibil la boli.
Cum îngrijești ulmul în primii ani față de un copac matur
Odată plantat, începe partea care nu se vede din poze: îngrijirea. Pentru Ulm (Ulmus minor), primii 5 ani sunt decisivi. După aceea, devine mult mai autonom, mai ales într-o curte cu sol normal și precipitații obișnuite pentru România.
În primii doi ani, udarea regulată contează cel mai mult. Nu trebuie udat zilnic, dar nici uitat cu săptămânile. O regulă practică: la 5-7 zile, o udare serioasă, la bază, până când pământul e umed pe o adâncime de cel puțin 25-30 cm. Mai rar, dar cu volum, nu câte o cană la două zile.
La copacii mari transplantați, udările trebuie prelungite 3-4 ani. Rădăcinile au fost tăiate mult la scoaterea din pepinieră, iar coroana încă „cere” apă ca pentru un copac matur. Aici se pierd cei mai mulți bani: se cumpără un copac mare și se uită stropitoarea.
Fertilizarea, dacă solul e sărac, se poate face primăvara, cu îngrășăminte organice sau granulate pentru arbori, dar la distanță de trunchi, în zona exterioară a coroanei. Nu turna îngrășământ concentrat lipit de tulpină, riști să arzi rădăcinile fine.
Coroana, la început, nu are nevoie de tăieri spectaculoase. Te concentrezi pe:
tăierea crenguțelor rupte la plantare sau în urma vântului, tăierea lăstarilor care cresc oblic din trunchi foarte aproape de sol, îndepărtarea lăstarilor de la bază, dacă apar din rădăcină.
La un ulm matur, intervențiile devin mai rare, dar mai „grele”: scurtarea ramurilor care intră în firele electrice, degajarea coroanei de crengi uscate, eventual formarea unei coroane mai aerisite. Aici, dacă trebuie urcat la înălțime sau tăiat aproape de casă, merită chemat un arborist sau un meseriaș cu echipament, nu e treabă de improvizat cu scara.
Boli, uscări pe vârfuri și alte probleme la ulmi
Probabil ai auzit de boala ulmului, grafioza. E o boală fungică, transmisă de gândaci de scoarță, care blochează vasele prin care circulă apa în copac. Copacul începe să se usuce de la vârfuri, pe ramuri întregi, aparent fără motiv.
La noi, în multe zone, încă mai vezi ulmi sănătoși, dar în altele pierderile au fost mari. Ce poți face la nivel de curte privată:
să ții copacul în formă bună, fără răni mari neacoperite, să cureți crengile uscate la timp și să le îndepărtezi din grădină, nu le lași stivă sub copac, să urmărești dacă apar zone mari de frunze ofilite, în toiul verii, doar pe anumite ramuri.
Dacă vezi astfel de semne, mai ales la un copac tânăr, e cazul să ceri sfatul unui specialist în grădinărit sau la o fitofarmacie. Nu are rost să încerci „după ureche” tot felul de amestecuri. Fungicidele pentru astfel de boli se folosesc doar conform etichetei, la copaci mari, de cele mai multe, intervenția e mai complicată.
În rest, ulmul suportă destul de bine vântul, poluarea moderată și chiar o oarecare secetă după ce s-a instalat. Problema reală, la multe curți, este tăierea agresivă a vârfurilor, „ciuntirea” trunchiului sau lăsarea unor cioate lungi. Din aceste rămășițe pornesc lăstari mulți și slabi, care se rup ușor la furtuni.
Mai bine tai puțin și corect decât mult și prost. Dacă nu ești sigur cum să intervii, limitează-te la igiena minimă a coroanei și oprește-te la înălțimea la care poți lucra în siguranță.
Când te descurci singur cu ulmul și când ai nevoie de ajutor
Plantarea unui puiet mic, udarea, mulcirea și tăierea a două-trei crenguțe rupte sunt lucrări pe care le poate face, în general, orice proprietar dispus să muncească un pic într-o sâmbătă. Nu ai nevoie de utilaje speciale, doar de lopată, furtun, sfoară pentru ancorat și puțină grijă.
Când treci la copaci mari din pepinieră, lucrurile se schimbă. Groapa e mult mai mare, balotul poate avea peste 100 kg, iar transportul și ridicarea lângă groapă cer macarale mici sau cel puțin câțiva oameni puternici. Aici, mulți preferă să plătească și montajul oferit de pepinieră, tocmai ca să nu strice copacul înainte să apuce să-l vadă înfrunzit.
La capitolul tăieri, pragul e simplu: atâta timp cât te poți descurca de pe sol sau de pe o scară stabilă, fără să ajungi în dreptul firelor de curent sau aproape de acoperiș, te poți ocupa singur. Când deja crengile ating cablurile, streșina sau trebuie lucrat la 5-6 m înălțime, nu mai e treabă de „meșterit” după serviciu.
Am văzut destule cazuri în care copacul nu a fost problema, ci scara prost sprijinită sau crengile care au căzut pe gardul vecinului. La copaci maturi, un arborist sau un meseriaș cu echipament de lucru la înălțime costă, dar costă mai puțin decât o ramură pe mașină sau o căzătură urâtă.
Întrebări frecvente
Pot să cresc un ulm într-un ghiveci mare, pe terasă?
Nu pe termen lung. Ulmul este un arbore de talie mare, cu rădăcini viguroase. Puietul poate sta provizoriu 1-2 ani în container, dar are nevoie apoi de sol în grădină, cu spațiu serios pentru rădăcini.
La ce distanță pun ulmul față de casă și de gardul vecinului?
În general, păstrează cel puțin 7-8 m față de clădiri, cabluri și garduri, ca să nu creezi probleme peste 15-20 de ani. Distanța exactă poate depinde de regulamentul local, așa că verifică la primărie dacă ai dubii.
Cât de repede crește un ulm plantat în curte?
În condiții bune de sol și apă, ritmul este moderat spre rapid. În primii ani poate crește 30-60 cm pe sezon, uneori mai mult, apoi ritmul încetinește. După 8-10 ani, deja ai un copac care dă umbră serioasă.
Un ulm bine ales ca poziție și plantat cu grijă nu e un proiect pe doi ani, e un partener de zeci de veri. Dacă îl lași să crească „în pace”, dar îi dai ce are nevoie la început, îți va spune mulțumesc, discret, prin umbră și răcoare când ai mai mare nevoie de ele.
Recomandările de mai sus au caracter general și sunt potrivite grădinilor obișnuite din România. Pentru identificarea bolilor, tratamente sau intervenții la copaci maturi, cere sfatul unui horticultor, inginer agronom sau al unui specialist în întreținerea arborilor.
