În livada de acasă, un măr copt pare gata să cadă singur, dar o răsucire grăbită poate smulge și pintenul cu frunze sau poate îndoi o ramură încărcată. Culege merele pe rând, cu palma sub fruct, ridică-l ușor și răsucește-l scurt, fără să tragi în jos. Alegerea dintre culesul cu mâna și folosirea unui culegător depinde mai ales de înălțimea pomului și de cât de fragile sunt ramurile.
Merele care se desprind ușor se culeg cu mâna, cele de sus cer altă unealtă
La un pom mic sau de talie mijlocie, culesul manual oferă cel mai bun control. Prinde mărul în palmă, fără să-l strângi, apoi ridică-l către ramură și rotește-l puțin. Dacă este copt, de regulă se desprinde împreună cu codița, fără să fie nevoie să tragi de el.
Dacă fructul nu cedează, nu smuci și nu răsuci ramura ca să-l ajuți. Poate să nu fie încă pregătit pentru cules sau să fie prins într-un lăstar apropiat. Încearcă o mișcare blândă în altă direcție; dacă tot nu se desprinde, lasă-l pentru mai târziu. Recoltarea prea devreme poate însemna mere mai puțin aromate, iar forța pusă pe ramură poate rupe lemnul tânăr.
Un culegător cu coș și cap de desprindere poate ajunge la fructele aflate mai sus, fără să te urci în pom. E potrivit pentru un măr înalt ori pentru cine nu poate lucra comod cu brațele ridicate. Folosește-l cu mișcări controlate și sprijină coșul sub fruct înainte de desprindere, ca mărul să nu cadă și să se lovească.
Am văzut de multe ori aceeași greșeală la începutul sezonului: omul ajunge la fructul de pe vârf și trage de ramură ca s-o coboare. Dar o creangă încărcată nu e un mâner. Dacă nu poți ajunge în siguranță, e mai bine să folosești unealta potrivită sau să lași fructul pentru o a doua tură.
Culesul pe etape protejează ramurile și fructele de pe jos
Într-o livadă de lângă casă, tentația e să termini tot pomul înainte de prânz. Mai blând pentru pom și mai ușor pentru tine este să culegi întâi fructele accesibile, apoi să te muți în jurul coroanei și să verifici din nou ramurile. O lădiță ținută aproape te scutește de drumuri și reduce riscul să pui merele grămadă sau să le scapi.
Începe cu fructele pe care le poți lua de jos, apoi lucrează din exteriorul coroanei spre interior, fără să te întinzi peste ramuri. Pune merele în ladă, nu le arunca de la înălțime. O lovitură mică poate lăsa o vânătaie care nu se vede imediat, dar scurtează timpul în care fructul se păstrează bine.
Un fruct copt nu înseamnă neapărat că toate merele din pom sunt gata. Coacerea diferă în funcție de soi, expunerea la soare și poziția fructului în coroană. Gustul, culoarea și desprinderea ușoară sunt indicii utile, dar nu te baza doar pe culoare: unele soiuri rămân verzi chiar și când sunt bune de cules.
Ramurile subțiri, cu multe mere, merită o atenție aparte. Culege fructele de pe ele fără să le ridici sau să le scuturi. Dacă o ramură s-a lăsat mult, nu trage de fructul aflat la capăt; apropie-te cât poți fără să te sprijini pe ea și folosește un culegător dacă este nevoie.
Scara și scuturatul par mai rapide, dar cresc riscul de pagube
Scara poate fi utilă în anumite situații, însă nu este un motiv să te urci pe ramuri sau să întinzi corpul lateral ca să ajungi la ultimul măr. Așaz-o pe un teren stabil și lucrează fără să o sprijini de o creangă subțire. Dacă solul e moale, în pantă sau alunecos, amână culesul de la înălțime și cere ajutor.
Scuturatul pomului este o metodă nepotrivită când vrei să păstrezi fructele pentru consum sau depozitare. Merele care cad se lovesc, iar ramurile pot crăpa, mai ales după o vară cu rod bogat. Scuturarea poate avea rost doar dacă fructele sunt destinate imediat prelucrării și accepți că multe vor trebui folosite repede, după verificarea lor.
Și coșul culegătorului poate răni fructele dacă este plin sau dacă îl tragi cu putere prin coroană. Golește-l înainte să devină greu și retrage unealta fără să agăți lăstarii. Într-o grădină mică, un coș mai modest și două ture sunt adesea o alegere mai bună decât să forțezi unealta până se îndoaie sau să lovești fructele.
Ce faci cu merele culese și când chemi pe cineva
Ține merele la umbră cât timp continui lucrul și sortează-le după recoltare. Cele întregi, fără lovituri, sunt candidate mai bune pentru păstrare; cele cu pielița crăpată sau cu vânătăi se consumă ori se prelucrează mai întâi. Nu înghesui fructele în ladă și nu le lăsa în soare, pe aleea din curte, cât timp termini restul pomilor.
La pomii tineri, ramurile pot fi mai flexibile, dar și mai ușor de rănit dacă te sprijini pe ele. La cei bătrâni, coroana poate avea lemn uscat sau crăpături pe care nu le observi până când te apropii. Dacă nu poți distinge o ramură sănătoasă de una fragilă, ori culesul presupune să urci sus, nu improviza: cere ajutorul unei persoane care lucrează în siguranță sau al unui specialist în îngrijirea pomilor.
Pentru o singură livadă de familie, nu ai nevoie de mult echipament: o ladă curată, dacă pomul e înalt, un culegător potrivit. Costul uneltei diferă în funcție de lungime și construcție, așa că verifică stabilitatea coșului și modul în care se prinde fructul, nu doar prețul. O unealtă prea grea obosește brațul și te face să lucrezi mai puțin controlat.
Întrebări frecvente
Pot culege merele după ploaie?
Poți, dar fructele ude sunt alunecoase, iar lucrul pe scară devine mai riscant. Așteaptă să se usuce pomul și solul, mai ales dacă trebuie să ajungi la fructe aflate sus.
De ce rămâne codița în pom?
Poate fi un semn că mărul nu se desprinde ușor încă sau că mișcarea a fost făcută în direcția nepotrivită. Nu trage mai tare; încearcă o rotire blândă și lasă fructul dacă opune rezistență.
Ce fac dacă s-a rupt o ramură în timpul culesului?
Nu o trage și nu o rupe mai mult ca să eliberezi fructele. Dacă este groasă, crăpată ori greu de îndepărtat în siguranță, cere sfatul unui specialist în îngrijirea pomilor.
Un pom nu se culege mai repede când tragi mai tare. Când fiecare măr ajunge în ladă fără să cadă și fiecare ramură rămâne întreagă, ai terminat treaba în ritmul potrivit.
Recomandările sunt generale și se adaptează la soi, vârsta pomului și starea ramurilor. Pentru tăieri sau ramuri mari și afectate, cere sfatul unui horticultor ori al unui specialist în îngrijirea pomilor.
